Seria Imunitate Partea 2 – Psihoneuroimmunologie: Stres, nervul vag și echilibrul imunitar
|
Timp de citire 5 min
|
Timp de citire 5 min
Psihicul, sistemul nervos și Sistemul imunitar sunt inseparabil legate din punct de vedere biologic: celulele imunitare reacționează la hormonii de stres, fibrele nervoase sunt în contact direct cu organele imunitare – corpul funcționează ca un sistem interconectat.
Stres pe termen scurt Stres este justificat din punct de vedere biologic; devine problematic abia atunci când devine cronic – în acel moment, Sistemul imunitar își mută prioritățile de la stabilitatea pe termen lung spre supraviețuirea pe termen scurt.
Nervul vag joacă un rol cheie ca legătură între creier, intestin și Sistemul imunitar: o stare de alertă permanentă a sistemului nervos menține și Sistemul imunitar activat inutil și împiedică Regenerarea.
Sistemul imunitar nu reacționează la solicitări izolate, ci la tipare de viață recurente – ritmul somnului, mișcarea, contactele sociale și perioadele de recuperare determină pe termen lung echilibrul imunitar.
Sănătatea nu apare prin activare permanentă, ci prin capacitatea de a alterna între activitate și odihnă – un sistem nervos reglat este condiția prealabilă pentru un Sistem imunitar reglat.
Cum sunt conectate gândurile, sistemul nervos și Sistemul imunitar
Multă vreme, Sistemul imunitar a fost înțeles ca un sistem de apărare în mare măsură independent. Corpul combate agenții patogeni. Creierul gândește. Psihicul simte. Astăzi știm: această separare nu există din punct de vedere biologic.
Sistemul nostru imunitar se află în schimb permanent cu creierul, sistemul nervos și percepția emoțională. Această interacțiune este descrisă de un domeniu de cercetare cu un nume care sună inițial complicat: Psihoneuroimmunologie.
THE CHANGE® Seria Imunitate
Termenul combină trei sisteme centrale ale organismului uman:
Descoperirea centrală este:Stilul nostru de viață, stresul și starea noastră interioară influențează în mod măsurabil funcția sistemului imunitar. Aceasta nu este o presupunere filozofică, ci este bine documentată din punct de vedere biologic.
Celulele imunitare au receptori pentru hormonii de stres. Fibrele nervoase sunt în contact direct cu organele imunitare. Substanțele inflamatorii, la rândul lor, influențează starea de spirit, energia și comportamentul. Corpul nu funcționează în părți separate — ci ca un sistem interconectat.
Stresul este adesea evaluat exclusiv negativ. Cu toate acestea, stresul este inițial o reacție de adaptare sensibilă. Pe termen scurt, crește atenția, viteza de reacție și disponibilitatea energiei. Activitatea imunitară poate crește și pe termen scurt — logic din punct de vedere biologic, deoarece corpul se pune în stare de alertă.
Stresul devine problematic doar atunci când nu mai încetează.
Activarea permanentă a sistemului de stres modifică reglarea imunitară. Hormonii de stres crescuți, cum ar fi cortizolul, influențează, printre altele:
Sistemul imunitar își mută în acest proces prioritățile. Supraviețuirea pe termen scurt devine mai importantă decât stabilitatea pe termen lung. Justificat din punct de vedere biologic în situații excepționale — însă solicitant pe termen lung.
O cheie centrală este sistemul nervos autonom. Deosebit de important este Nervul vag, care conectează creierul, inima, intestinul și Sistemul imunitar. Acesta influențează, printre altele, reglarea inflamației, frecvența cardiacă, activitatea digestivă și capacitatea de recuperare.
Când sistemul nervos se află permanent în stare de alertă, și Sistemul imunitar rămâne mai ușor activat. Regenerarea apare însă doar acolo unde este semnalizată siguranța.
O concluzie importantă a psihoneuroimunologiei este surprinzător de simplă: Sistemul imunitar reacționează mai puțin la solicitări izolate și mai mult la tipare de viață recurente. Nu o zi stresantă decide asupra sănătății, ci obiceiurile de durată.
Factori mici se acumulează: ritmul somnului, interacțiunea socială, mișcare, expunere la lumină, stres mental și faze de recuperare. Sănătatea apare din regularitate.
Consecința practică este mai puțin complicată decât se presupune adesea:
O mare parte din solicitarea imunitară modernă nu apare din cauza agenților patogeni, ci din cauza semnalelor de stres persistente. Un sistem nervos reglat susține un Sistem imunitar reglat. Sănătatea apare mai puțin prin activare permanentă, cât prin capacitatea de a alterna între activitate și odihnă.
Poate stresul să influențeze Sistemul imunitar?
Da. Stresul cronic modifică căile hormonale de semnalizare și poate influența pe termen lung reacțiile imunitare.
Ce este axa intestin-creier?
O conexiune bidirecțională între sistemul nervos, intestin și Sistemul imunitar prin intermediul nervilor și al neurotransmițătorilor.
De ce este somnul important pentru Sistemul imunitar?
În timpul somnului, celulele imunitare sunt reglate și procesele inflamatorii sunt coordonate.
Ajută relaxarea Sistemul imunitar?
Regenerarea sistemului nervos susține și echilibrul imunitar.
THE CHANGE® Seria Imunitate
Articole suplimentare